Testarea respiratorie a intolerantelor la zaharuri

 

Intoleranta la anumite zaharuri ( carbohidrati) poate fi diagnosticata printr-un test respirator.

Testele respiratorii sunt cele mai utilizate teste non-invazive pentru determinarea intoleranțelor la diferite zaharuri. Ce zaharuri se pot testa: fructoză, lactoză, sorbitol si xilitol.

Intolerantele pot fi genetice sau dobandite. De pilda intoleranta ereditara la fructoza este o boala congenitala rara care afecteaza capacitatea unei persoane de a digera fructoza. Asta pentru ca din organism lipseste enzima aldolazei B, necesara pentru a descompune fructoza. Este rara,dar poate duce la probleme grave de sanatate, cum ar fi insuficienta hepatica daca nu se respecta o dieta stricta fara fructoza.

Cauza de bază a intoleranțelor la carbohidrati, este capacitatea redusă de a digera și absorbi zaharurile care au fost consumate.  Aceasta duce la aparitia simptomelor: balonare, disconfort abdominal, eructatii, scaune modificate, gaze in exces. Procedura de testare este identică pentru toate intoleranțele, cu excepția zahărului ingerat.

Testarea dureaza circa 2 ore, bazandu-se pe identificarea hidrogenului in aerul respirat.

Analiza și rezultatul testului de respirație se bazează pe doi factori:

  • simptomele resimțite după înghițirea zahărului testat. Indicele simptomelor este calculat în funcție de tipul și intensitatea simptomelor raportate.O creștere a indicelui peste un anumit prag este considerată dovadă de intoleranță.
  • concentrațiile de gaze diferite măsurate în probele de respirație. Când zaharurile nu sunt absorbite în intestinul superior, acestea sunt fermentate de bacteriile din intestinul inferior. Se formeaza acizi grași cu lanț scurt ( acizi butirici, acetici și propionici) și cantități mari de gaze. Tipurile de gaze produse depind de flora bacteriană. Majoritatea laboratoarelor măsoară hidrogenul în probele de respirație, dar este important să se măsoare și metanul și CO2. O creștere a concentrațiilor de respirație peste un anumit prag după ingestia de zahăr este considerată o dovadă a malabsorbției și ca o susținere a intoleranței. Dacă o intoleranță este diagnosticată pe baza simptomelor și a concentrațiilor de gaze respiratorii, este posibil și recomandabil un tratament dietetic specific. Ratele de succes ale dietei, bazate pe studii mari, sunt de aproximativ 80% pentru ameliorarea simptomelor.

Scopul testului de respirație este identificarea cauzei simptomelor abdominale și apoi recomandarea unui tratament adecvat.

In cazul in care sunteti diagnosticat cu una din aceste intolerante, apelati la medicul nutritionist . Intoleranta la lactoza de pilda poate fi rezolvata prin scoaterea din alimentatie a produselor care contin lactoza, sau prin administrarea de lactaza.

Unul dintre principalele moduri de a gestiona sau de a preveni simptomele intoleranței la zaharuri, este evitarea alimentelor cu conținut ridicat din acel zahar la care sunteti intolerant.