Testarea hidrogenului in aerul expirat este folosita ca metoda de diagnostic pentru:
- Intoleranța la lactoză si alte zahararuri ( sucroza, fructoza și sorbitolul, un zahăr care este utilizat ca îndulcitor);
- Suprapopularea bacteriană a intestinului subtire (SIBO);
- Sindromul intestinului iritabil (IBS).
Toate aceste trei afecțiuni pot provoca:
- dureri abdominale;
- balonare și distensie abdominala;
- flatulență (trecerea gazului în cantități mari);
- diaree .
Cum se face testarea hidrogenului in aerul expirat?
Se foloseste un dispozitiv portabil, neinvaziv de analiză a respirației, care masoara nivelul de hidrogen în respirație.
Testarea se face dupa un repaus alimentar de 12 ore si necesita o pregatire prealabila.
Pacientul bea o solutie de glucoza sau alt carbohidrat, in functie de ce se doreste a se investiga.
De ce este importanta ?
World Health Organization estimeza ca 65% din populația adultă din lume suferă de o formă de intoleranță la lactoză sau alte zaharuri. Metodele tradiționale de testare sunt invazive, costisitoare, incomode și consumatoare de timp.
Testul de respirație (HBT) este o metodă:
- eficientă;
- are un cost redus;
- neinvazivă;
- rezultatele se obtin rapid;
Ce reprezinta testul pozitiv?
Testarea hidrogenului din aerul respirat se face cu un aparat portabil, ce permite masurarea concentratiilor de hidrogen in aerul expirat in ppm (parti per milion)
Se bazeaza pe producerea de hidrogen de catre bacteriile intestinale care digera zaharurile si le transforma în hidrogen, acesta fiind apoi absorbit în sânge și eliminat prin aerul expirat.
La om, numai bacteriile anaerobe din colon, sunt capabile să producă hidrogen. Bacteriile produc hidrogen când sunt expuse la alimente neabsorbite, în special zaharuri, nu proteine sau grăsimi.
Deși cantitati mici de hidrogen pot fi produse din cantități mici de alimente neabsorbite care ajung în mod obișnuit la colon, atunci cand se produce o cantitate mare de hidrogen inseamna ca exista o problemă cu digestia sau absorbția alimentelor din intestinul subțire, ceea ce permite unei cantitati mai mari de hrană neabsorbită să ajungă la colon, sau bacteriile din colon se deplasează înapoi în intestinul subțire, aceasta afecțiune fiind numită supraaglomerare bacteriană a intestinului subțire.
În acest din urmă caz, bacteriile sunt expuse la alimente neabsorbite care nu au avut încă șansa de a traversa complet intestinul subțire pentru a fi pe deplin digerate și absorbite.